am vazut after the revolution.. un documentar, mai mult o insailare de inregistrari video din zilele care au urmat lui decembrie 1989.

rupert, producatorul materialului.. mi-a spus ca au trimis filmul la festivalul transilvania si ca nici macar nu au primit un raspuns de la organizatori.. si a zambit. am ajuns sa am un respect urias pentru acest scotian stabilit in Romania.

este impresionanta forta detaliului vizual.. femeia cu un singur dinte din metal.. grupul de demonstranti care striga in cor “fara ba-u-tu-ra!“.. corespondentul the times care dicteaza in telefon “…chanting <down with the fossils>, yes.. f-o-s-s-i-l-s“.. copiii agatati de steaguri, tacuti in multime, privind si asteptand.. barbatul care afirma cu o claritate uimitoare “e o neintelegere totala.. noi toti suntem manipulati.. tinerii astia nevinovati care au murit de foame si o sa murim din nou.. nu intelegeti.. nimeni nimic“.. picioarele de femeie, in ciorapi albi murdari, in saboti de lemn, croindu-si periculos drum pe o barna de metal pentru a-i permite Nadiei de Bucuresti sa-l vada pe Iliescu la un meeting electoral.. multi.. foarte multi barbati intoxicati cu alcool.. foamea si saracia din priviri.. populatia.. abrutizati subnutriti deschizand pentru prima oara in public gurile cariate.. caciuli de blana si genti diplomat amenintand cu reintoarcerea mosierilor..

cand toata lumea filma multimi, camera lui Laurentiu Calciu filma chipuri.. discutii intre anonimi.. tensiunea dialogului balansandu-se.. ca Nadia.. periculos de aproape de prapastia violentei si a sangelui.

si in contrast cu acestia.. atmosfera degajata.. glumeata chiar de la conferinta de presa a lui Iliescu si Roman.. “am doua functii.. ma dedublez” glumeste la un moment dat Iliescu si oamenii rad.. doar ca gluma era on us.. si Roman care, in drum spre iesire, isi face timp sa flirteze evident cu o domnisoara.. toata istoria noastra din urmatorii douazeci de ani este acolo.. un Janus presedinte si un prim-ministru care nu si-o poate tine in pantaloni.

meeting-urile lui Ratiu.. omul pe care l-a urat o tara ca sa invatam ca putem uri in public si la televizor si sa nu ne mai fie asa de frica..

si apoi amintirile.. aveam 13 ani si era sa fiu linsat de Adina Stoleru, fiica profesorului de educatie fizica.. incercase sa adune un mic grup de revolutionari dintre colegii mei de clasa.. pentru ca tineam cu bosorogul cu papion.

m-am gandit la mama.. cum a stat ea ore la coada.. si s-a gandit mult.. si a votat cu Ratiu la presedentie.. si cu liberalii la senat.. si cu ecologistii la camera.. “ca sa fie si cineva care sa ne protejeze padurile“.. asa cum facea sambata ciorbele.. cu un galbenus de ou.. si un pic de patrunjel si nitel hasmatuchi.. sa aiba gust bun. cum trebuie sa se fi simtit.. cat de singura.. intr-o tara in care ca ea mai erau 3%.

probabil la fel de singura ca mine cand spun ca e nevoie sa investim in servicii pentru cei dependenti de droguri si de alcool.. si corul de 90% raspunde “pe criza asta tu vrei sa dam banii la alcoolici?“..

astazi am primit vestea ca fundatia Soros considera interesanta ideea de proiect a colegului meu Viorel.. de a infiinta o gradinita si after-school pentru copiii consumatorilor de droguri.. mai sunt inca doua evaluari.. nu e nimic sigur inca.. si ma gandesc cate voci ar striga a amenintare “noi nu avem unde sa ne ducem copiii.. iar tu faci gradinite pentru drogati?“..

The post after the revolution.. appeared first on Eugen Hriscu.

ceea ce urmeaza sa cititi este (aproape) o insemnare scrisa pe genunchi, din transee.

razboiul a inceput asa..

marti, 10 august, ora 9 a.m., raportul de garda la spitalul obregia. in sala, sefii de sectie (17 la numar), asistenti medicali, seful de sindicat, reprezentanti ai medicilor rezidenti. de cand nu mai lucrez la spital, nu mai am nicio functie care sa-mi permita sa particip la aceste intalniri, asa ca lucrurile pe care le voi povesti in continuare sunt din relatarile colegilor care au fost prezenti.

la un moment dat, mi s-a povestit, se ridica in plen doamna doctor Rodica Nastase si incepe a vorbi despre niste declaratii pe care le-am dat in presa, referindu-se in special la faptul ca eu as fi cerut desfiintarea spitalului obregia.

apoi, agitand niste hartii care ar fi continut CV-ul meu, a continuat.. “sa va spun eu cine e Hriscu, de fapt.. s-a nascut la Iasi, parintii nu stim cine sunt, facultatea tot la Iasi, nu stim pe unde a facut rezidentiatul..“

acesta este momentul in care lucrurile incep sa semene, in opinia mea, cu un proces popular din anii ’50.. este descoperit elementul dusmanos, burghezo-mosieresc, care s-a ascuns pana acum in mijlocul clasei muncitoare.. ii este demonstrata originea nesanatoasa si, in absenta, i se aduc invinuiri si se cere pedeapsa prin decizia “poporului”.

doamna doctor Nastase prezinta un memoriu prin care se solicita eliminarea ALIAT (ong-ul la care lucrez) din spital si cere celorlalti sefi de sectie sa-l semneze.

altcineva isi aduce aminte ca o data cineva i-a furat ceva din sectie.. si acel cineva sigur trebuie sa fi fost un “drogat”.. si nu orice drogat, ci unul al lui Hriscu.

se ajunge la concluzia ca “drogatii lui Hriscu” sunt o amenintare pentru pasnicii locuitori in pijamale ai spitalului obregia.

in zilele urmatoare, hartia incepe sa circule prin spital (inca noi, la ALIAT, nu stiam nimic.. nimeni din conducerea spitalului nu ne-a solicitat un punct de vedere).

aflam..

telefoane.. mail-uri.. telefoane.. anxietate..

incepem sa numaram voturile.. cu siguranta sefii sectiilor de detox nu vor semna.. si-au facut studiile in programele ALIAT.. timp de 2 ani s-au format cu specialistii pe care i-am adus din Olanda.. si celalalt e un om ok.. si doamna..

doar 3 oameni nu au semnat.. cei de mai sus nu se numarau printre ei.

o zi mai tarziu, unuia din cei trei i se comunica printr-un zvon faptul ca toata lumea a semnat si ca el ar fi ramas singurul “nealiniat”.. semneaza.. se dovedeste ca a fost o minciuna.. raman doar 2.

sun pe cativa dintre semnatari.. oameni pe care ii cunosc.. colegi.. aproape prieteni.. “imi pare rau.. nu ma pot pune cu sistemul.. stii ce viata grea am ca sef de sectie.. nu avem nici macar diazepam.. daca ma pun rau cu managera ar putea sa ma lase singurul medic pe sectie si ce ma fac atunci.. te descurci tu, oricum”

altul: “nu e treaba mea.. e deasupra capetelor noastre.. eu am alte treburi”

(nota marginala despre cum turnatorii isi justifica comportamentul de abuz in proprii ochi.. fie victimizandu-se, incercand sa para o victima si mai mare decat victima, desi, totusi, realitatea este ca el are inca un serviciu.. angajatii ALIAT sunt cei in pericol sa nu mai aiba cu ce-si plati intretinerea si ratele datorita semnaturii domniei sale.. altadata ar fi facut-o pentru o promovare.. o excursie in rdg.. acum o face pentru diazepam. Sau superior-narcisic-dezinteresat.. pentru ca de fapt semnatura lui nu conteaza.. sau turnatorii care o fac pentru ca toata lumea o face.. si turnatorii pentru care a face rau este o convingere.. abuzatorii de profesie.. si echilibristica necesara pentru a reduce disonantele cognitive, prin care cel care face rau isi justifica raul in proprii ochi deghizandu-l in bine)

vineri apare doamna doctor rodica nastase la sediul aliat, insotita de unul din inginerii spitalului.. ne da o notificare prin care suntem anuntati sa parasim sediul in 7 (sapte) zile pe motiv ca beneficiarii ALIAT pun in pericol pacientii spitalului (nicio referire la incriminatele mele declaratii din presa). doamna doctor ma apostrofeaza ca nu am comunicat cu spitalul de cand au inceput evenimentele.. ii raspund ca de la debutul acestui proces stalinist, nimeni nu ne-a invitat sa ne spunem punctul de… nu mai apuc sa termin.. incepe o ploaie de injuraturi, tipete.. alte injuraturi si apelative la adresa mea.. pe care din respect pentru mine insumi nu le reproduc.. apuc sa mai spun “spuneti ca nu e stalinist, dar uitati cum tipati si incercati sa ne intimidati“.. alte tipete.. pleaca. totul se petrece de fata cu inginerul, pacientul care ramasese pe hol si inca 3 angajati ai ALIAT.

intre timp, am inceput sa primim scrisori de sprijin, pozitii oficiale de la Ministerul Sanatatii al Olandei si Ambasada Olandei la Bucuresti, United Nations Office on Drugs, Centrul National de Sanatate Mintala (CNSM), Agentia Nationala Antidrog, Romanian Harm Reduction Network care grupeaza mai multe ong-uri si altii.

orice s-ar intampla, ALIAT va supravietui.. pentru ca dupa 10 ani de activitate si peste 10 000 de beneficiari ai programelor noastre, nu o adresa ne defineste.. 40 de metri patrati si niste mobila, ci un spirit.. acelasi spirit care, in 2000 cand am deschis primul centru pentru consumatorii de heroina, ne-a ajutat sa trecem peste sicanele si amenintarile politiei.. acelasi spirit care ne-a determinat sa tinem 4 ani de zile in regim de voluntariat singurul centru de tratament psihologic si medical al dependentei de alcool din bucuresti.. dorinta de a ajuta niste oameni pe care nimeni nu doar ca nu-i ajuta, dar ar dori sa-i vada plecati.. dusi.. (morti?). sunt multi.. peste doua milioane.. si, gandindu-ne la ei, ne simtim puternici.

***

date:

ALIAT a semnat un contract de comodat cu spitalul Obregia care ii da dreptul sa foloseasca spatiul pe care il ocupa pana in 2014. Conform contractului, singura modalitate de anulare unilaterala a acestuia este forta majora (razboaie, calamitati, etc). Chiar si in acest caz, contractul stipuleaza un minim de 30 de zile preaviz.

***

Spitalul Obregia, firma de paza sau politia nu au remis niciodata, in 10 ani, vreo avertizare catre ALIAT privind existenta vreunui incident care sa implice beneficiarii programelor organizatiei.

***

In ultimii 10 ani de colaborare cu Spitalul „Prof. Dr. Al. Obregia”, ALIAT a realizat:

- cursuri de formare profesionala (peste 170 de ore) in adictii la care au participat gratuit peste 100 de medici specialisti, rezidenti, psihologi, asistenti sociali si medicali, multi dintre ei angajati ai Spitalului

- sprijin logistic si cu resurse umane oferit gratuit proiectului Twinning Light de elaborare a planului de actiune in reforma serviciilor de psihiatrie, in care Spitalul a fost partener

- elaborarea primelor ghiduri de tratament al dependentei de substante psihoactive si prima interventie manualizata in psihoterapia dependentei de alcool

- asistenta post-cura gratuita pentru mai mult de 200 de pacienti dependenti de alcool, majoritatea referiti de medici din Spital

- materiale informative (pliante, postere) pe tema abuzului si dependentei de alcool diseminate in sectiile Spitalului

- referirea dinspre centrul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile catre sectiile de detoxifiere 16 si 17 ale Spitalului

***

The post marti, la ora 9.. appeared first on Eugen Hriscu.

camera de terapie intensiva pentru nou nascuti, care adapostea aparatura de milioane de euro a ars de la o improvizatie la sistemul de aer conditionat..

in tara in care poti ajunge la puscarie pentru un gram de cannabis, sportivii care-o reprezinta poarta drogul pe bandane..

The post ad absurdum.. appeared first on Eugen Hriscu.

de maine, voi participa la Viena, la conferinta “8th European Conference on Gambling Studies and Policy Issues” organizata de European Association for the Study of Gambling*.

din programul conferintei, cateva seminarii care mi se par in special interesante:

• After the Great Recession: The Future of Casino Gaming in Europe and Elsewhere. Bill Eadington, Institute for the study of gambling and commercial gaming, University of Nevada, U.S.A.
• Internet treatment – does it work? Presentation of an advanced self help program using internet and telephone support to help problem gamblers, Thomas Nilsson, Spelinstitutet, Sweden
• The transition from adolescence to adulthood: Insights from a longitudinal study into the stability of early gambling patterns, Paul Delfabbro, University of Adelaide, Australia
• Online Implementation of the Inventory of Gambling Situations, Nigel Turner & Sylvia Hagopian, Centre for Addiction and Mental Health, Problem Gambling Institute of Ontario, Canada
• The psychosocial impact of internet gambling in Great Britain, Mark Griffiths, Nottingham Trent University, U.K.
• The addictive is in the anticipation: brain activation patterns during a monetary game in problem gamblers, Anneke Goudriaan, University of Amsterdam, the Netherlands
• Early technology exposure and adolescent gambling: The example of video games, Paul Delfabbro, University of Adelaide, Australia

si, neaparat..

• European country reports: Romania, Viorel Lupu & Izabela Ramona Todirita

Romania este singura tara care, conform programului de pe site, a trimis 2 reprezentanti, nu doar unul, care sa prezinte raportul de tara privind situatia din Romania. Din moment ce nu avem date epidemiologice si nici servicii specializate, astept cu interes sa aflu ce va contine prezentarea.

* prezenta mea la aceasta conferinta a fost posibila datorita unei sponsorizari din partea companiei Torrex-Chiesi.

The post gambling in Viena.. appeared first on Eugen Hriscu.

ieri a avut loc prelegerea lui Jack Cole, reprezentant al LEAP (Law Enforcement Against Prohibition), o organizatie de fosti si actuali politisti, procurori, gardieni, judecatori care militeaza pentru legalizarea tuturor drogurilor. Detalii despre prezentarea sa, aici. ALIAT, membra a RHRN, a sustinut acest eveniment.

in 2003, imediat dupa infiintarea agentiei nationale antidrog, americanii au fost primii care au venit si au donat un aparat de testare a prezentei drogurilor in urina, au oferit training gratuit in statele unite pentru mai multi politisti romani, au instruit autoritatile romane in tehnicile de urmarire a consumatorilor de droguri, in special in plantarea de politisti sub acoperire.. au semanat semintele razboiului impotriva drogurilor.

cativa ani mai tarziu, tot din statele unite venea un domn care sa ne invete cum sa cladim comunitati terapeutice.. intro-ul discursului sau: “cum stii ca un drogat (a junkie, in original) minte? i se misca buzele..” apoi ne-a descris sistemul sau unde peste 90% din “drogati” termina tratamentul (undeva se amintea ca, de fapt, marea majoritate a “clientilor” veneau acolo pentru ca alternativa la “tratament” era inchisoarea si ca daca ar fi plecat, ar fi mers automat la puscarie).. si cum prima interventie terapeutica era includerea intr-un program de munca, pentru ca “work helps a junkie to become free“.. si acum imi reprosez ca nu m-am ridicat atunci sa-i traduc in germana cuvintele si sa-i amintesc unde le mai poate gasi..

si acum Jack Cole.. care prezinta date pe care toti le cunoastem.. toti cei care vor sa le cunoasca.. despre razboiul impotriva drogurilor pe care tara sa cheltuie anual 70 de miliarde de dolari.. intreband retoric cum ar fi daca am folosi acesti bani pentru educatie.. pentru sanatate.. pentru a construi case (“sa facem din tun tractoare“).. uitand sa mentioneze ca acesti bani nu sunt pierduti.. ca ei finateaza industria militara americana.. prezenta americana in america de sud si in afganistan.. ca acesti bani mentin fragilul echilibru rasial intre albi, pe de o parte, si negi si imigranti, de cealalta parte.. ca, in final, din acesti bani, domnul Cole isi primeste in fiecare luna pensia de fost ofiter sub acoperire..

si mai e ceva.. dupa 40 de ani de succes in acest razboi.. care nu va fi castigat niciodata, pentru ca a fost castigat de la bun inceput (victoria este in derularea sa, nu in incheierea ostilitatilor).. unele tari au inteles ce unealta minunata de represiune si castig este el.. rusia devine noua america.. deja reprezentantul rusiei este noul coordonator mondial al ONU pe problema drogurilor.. rusia care nu accepta nicio strategie de harm reduction, desi acolo bolnavii de sida se numara cu sutele de mii.. si, pe langa vanzarea de arme, dezvoltarea aparatului politienesc si militar.. ce pretext minunat de a tine in teroare si saracie tarile din regiunea caucazului.. si in asia lucrurile se misca in aceeasi directie.. china marcheaza ziua internationala impotriva abuzului de droguri cu executarea in public a celor condamnati pentru ofense la regimul drogurilor..

***

de peste o luna, sediul aliat este fara lumina si apa, din dispozitia doamnei manager boer.

doi consumatori prinsi cu 4 doze de heroina au primit decizie de cercetare in arest de la aceeasi instanta care a permis judecarea in libertate a unui clan de traficanti internationali de ecstasy asupra carora fusesera gasite mii de pastile importate din olanda.

din iunie, serviciile romanesti de harm reduction au ramas fara finantare.

.. cam asa arata razboiul impotriva drogurilor in romania.

The post razboiul nostru cel de toate zilele.. appeared first on Eugen Hriscu.

“i think the war on drugs has been an utter failure and i think we need to rethink and decriminalize our marijuana laws”

barack obama, ianuarie 2004

“clearly, what we have been doing has not worked..”

hillary clinton, martie 2009

““Win or lose, this thing (prop 19) has moved the ball much further down the field than anyone could have imagined… It’s transformed the debate not only in California, but nationally and internationally”

Ethan Nadelmann, Drug Policy Alliance

2 noiembrie – ziua in care populatia statului California ar putea vota legalizarea producerii, distribuirii si consumului de cannabis si produse din cannabis pe teritoriul statului.

proposition 19 are de partea sa nume mai mult sau mai putin celebre, dar mesajul catre votanti este unul bazat pe datele statistice care reflecta efectele razboiului impotriva drogurilor declansat acum mai bine de 30 de ani, in perioada Nixon/Reagan:

- 500 000 de persoane arestate in ultimii 10 ani doar in California pentru posesie de cannabis

- in 2009, 850 000 de persoane au fost arestate pentru posesie de cannabis (peste jumatate din numarul total de arestari pentru infractiuni la regimul drogurilor in sua), cu 1.3% mai mult decat in 2008; dintre acestia, 88% au fost acuzati doar de posesie

- 50 miliarde de dolari cheltuite anual din bugetul federal in “lupta cu drogurile”

- 1 din 3 copii de culoare care se nasc in acest moment in sua va ajunge in inchisoare, in parte si din cauza legislatiei care reglementeaza substantele ilegale

Un editorialist al new york times sintetiza efectele catastrofale ale razboiului impotriva drogurilor.. de fapt un razboi civil dus de catre stat impotriva propriilor cetateni.. ca inscriindu-se in 3 categorii: cheltuirea banului public, discriminarea minoritatii negre si latino-americane, amplificarea violentei organizate si a criminalitatii.

si.. din punct de vedere logic si stiintific, tocmai in aceste argumente puternice sta eroarea: daca este adevarat ca prohibitia absurda si transformarea consumatorului in infractor periculos sunt responsabile de aceste efecte catastrofale – milioane de destine frante, miliarde de dolari intrati in circuitul criminalitatii, tari intregi devastate de razboi – reciproca nu este automat valabila! este posibil ca legalizarea cannabisului sa nu insemne, neaparat, diminuarea tuturor acestor efecte negative, ca in cantecul comunist “sa facem din tun tractoare”.. banii cheltuiti acum in alimentarea acestui razboi nu vor fi neaparat orientati spre educatie si sanatate.. nu e implicit faptul ca minoritatile din sua vor avea o soarta mai buna.. este foarte posibil sa fie deja prea tarziu!

prohibitia alcoolului a durat doar 13 ani.. razboiul impotriva drogurilor are aproape 40 si este document al onu semnat de toate tarile membre! oprirea razboiului nu inseamna revenirea la situatia de dinainte de razboi..

se da exemplul unor tari ca portugalia, elvetia, olanda unde decriminalizarea consumului a condus la scaderea prevalentei acestuia in populatie si diminuarea efectelor sociale negative.. sua nu este portugalia. In portugalia nu exista o diviziune atat de mare de clasa, de rasa si politica. In portugalia nu exista o cultura a violentei statuata in insasi constitutie. Portugalia nu a inventat facebook. Situatia din portugalia ar fi mai relevanta pentru romania, decat pentru sua.

si totusi, ce se intampla astazi in california este demn de admiratie.. posesia de cannabis este decriminalizata de la mijlocul anilor ’90 pe tot teritoriul statului.. sistemul dispensarelor de produse din cannabis accesibile persoanelor care pot face dovada unui certificat medical este, in fapt, un sistem foarte similar coffee-shop-urilor din amsterdam – contra unei taxe de 100$ pe an si disponibilitatii de a spune unui medic ca te doare spatele, oricine poate cumpara legal substanta. Oamenii din California sunt dispusi sa riste toate aceste “libertati” oferite de sistemul juridic pentru un tel mai inalt – oprirea unui macel care se propaga in tara lor si la nivel mondial.. egalizarea sanselor pentru minoritati, scoaterea unor oameni nevinovati din puscarii si de sub umbra unei condamnari penale.. in cazul unei victorii, sistemul va avea un motiv sa restranga toate aceste drepturi in numele protejarii legislatiei federale.. un conflict se va naste.. consumatorii din california sunt, insa, dispusi sa abandoneze linistea si confortul castigate si sa se puna sub lumina reflectoarelor.. o lume intreaga ii va urmari.

in final, cu jumatate din populatia adulta si peste 40% din elevii de liceu din sua admitand ca au consumat cel putin o data in viata cannabis.. si ultimii 3 presedinti ai sua care au consumat aceeasi substanta.. schimbarea legislativa se va produce intr-un fel sau altul in sua.. fie direct sub presiunea populatiei, fie indirect, deghizata in tratamente medicale..

acum, cand statul roman se pregateste sa bage in inchisoare tot mai multi tineri, sa cheltuiasca tot mai multi bani pe inchisori si agenti sub acoperire si tot mai putini pe prevenire si tratament.. aceasta dezbatere este aproape mai importanta pentru noi.. mai mult chiar decat pentru californieni.

The post thank you, California..! appeared first on Eugen Hriscu.

ultimele date de prevalenta comunicate de autoritatea europeana in domeniul drogurilor (am selectat grupa de varsta 15-34 de ani, pentru ca aceasta a fost cea mai expusa dupa 1989 la fenomenul aparitiei drogurilor):

spre comparatie, un studiu cu chestionare anonime realizat in 2009 de SNSPA in randul elevilor de clasa a 12-a (p. 21 in raport) releva urmatoarele:

– 10.7% au consumat cel putin o data in viata droguri ilegale

– dintre acestia, 1.4% au consumat heroina

– 23% dintre elevii consumatori au initiat consumul sub varsta de 15 ani

– 23.5% nu au declarat ce droguri au consumat

Studiul releva raspandirea la nivel national a fenomenului consumului de droguri in randul tinerilor: “Rezultatele acestui studiu indică faptul că, în cazul elevilor de clasa a XII-a, Bucureştiul nu mai este principalul oraş din România în care se consumă droguri, regiunea Bucureşti-Ilfov fiind pe locul trei în ceea ce priveşte procentul înregistrat.”

Concluzia mea: Romania apare constant in rapoartele internationale pe ultimul loc al prevalentei consumului de droguri in populatie, lucru care pare sa nu fie sustinut de studii independente. In plus, explozia fenomenului spice pare sa releve ca exista o masa mare de persoane dornice sa experimenteze cu substante psihoactive.

The post dezastrul romania (II) appeared first on Eugen Hriscu.

primit pe contul de facebook al clinicii, un anunt privitor la o conferinta internationala de psihologie care va avea loc la Constanta, anul viitor, sub patronajul decanului facultatii de psihologie din bucuresti.

din program:

joi, 26.05, 2011, de la ora 22.oo: Miss Psihologia – tinuta de zi

vineri, 27.05, de la aceeasi ora: Miss Psihologia – costum de baie

sambata, 28.05, marea finala Miss Psihologia – tinuta de seara, proba de talent si interviu.

conferinta se va desfasura in statiunea Venus, la hotel Afrodita..

The post ad absurdum appeared first on Eugen Hriscu.

“Tot ce ramane din sfintele noastre sarbatori e o poza cu baiatul zambind fericit, langa brad, cu o cutie in brate. Cine stie, îti spui incurcat, poate că Iisus e satisfacut si cu asta.”

Mircea Cartarescu

O alta sursa de finantare pe care o au in vedere senatorii si deputatii pentru investitiile in lacasurile de cult este “diminuarea corespunzatoare a programului de dezvoltare a infrastructurii si a unor baze sportive din spatiul rural”.

ziare.com

cand oamenii simt ca nu mai pot face nimic pentru a-si schimba situatia, imaginatia este locul unde se duc pentru a fauri realitati mai prietenoase.. acolo sunt victoriosi, acolo se bucura si traiesc bine.. in fantasma, viata e frumoasa.. atat de frumoasa pe cat vrei sa fie.. acolo e de ajuns sa rostesti o incantatie si portile pesterii se deschid, pentru a-ti oferi acces la bogatii nemaivazute..

atat timp cat stie incantatia care sa-i permita a iesi din pestera, atat timp cat poate face diferenta intre realitate si fantasma, cel care strabate drumul catre “lumea de dincolo” are de castigat..

adesea, anul acesta, am trait senzatia ca, in discursul public, nu mai stim a face diferenta intre realitate si imaginatie.. marile noastre dezbateri s-au centrat pe chestiuni care tin de domeniul simbolurilor..

cand vestul ne atragea atentia ca avem o responsabilitate fata de conationalii nostri romi, noi propuneam sa le schimbam denumirea in actele oficiale (asa cum, la tara, cand un copil este grav bolnav, i se da un alt nume, pentru a pacali moartea, a-l duce la un spital nefiind o optiune)

am discutat la nesfarsit despre virtutile frunzei din logo-ul turistic al romaniei, nu despre lipsa unei infrastructuri care face adesea imposibila legatura intre diverse puncte de interes turistic (din bucuresti, drumul cu trenul pana la iasi ia mai mult de 7 ore)..

s-a discutat despre lumina adusa cu avionul de la ierusalim pentru ca, de paste,  sucevenii sa-si aprinda lumanarile de la the real thing.. guvernul a cedat cladiri, bani si bunuri pentru biserica si catedrala ei..

tema si teama de magazinele cu etnobotanice au fost rezolvate.. magazinele nu mai sunt deschise in oras (sunt deschise pe internet si comanda iti vine acasa cu un simplu telefon, dar asta nu intereseaza, asta e in realitate)..

permanentul subiect, suspendarea presedintelui, singurul de altfel cu longevitate in discursul politic, seamana cu recentele evenimente din haiti, unde locuitorii au linsat zeci de samani pe care-i considerau responsabili de epidemia de holera..

astrologii si prezicatorii vor fi meserii recunoscute de anul viitor in romania, nu si psihoterapeutii si psihoterapia..

de aceea, ma bucur sa vad cetatenii acestei tari redescoperind realitatea o data cu sarbatorile de sfarsit de an.. chiar si sub forma cozilor din carrefour, goanei dupa cadouri si bilete ieftine pentru petrecerea de revelion.. in negocierile pe costul kilogramului de carne, in inghesuiala din metrou, in cozile de la camera de garda a spitalelor de ortopedie.. ma bucur sa-l citesc pe m. cartarescu lamentandu-se de disparitia valorii simbolice a cracunului pentru ca avem deja prea multe simboluri.. frunza si bisericile si presedintele si lumina de la ierusalim.. si inca romii-tigani, etnobotanicele, astrologii si prezicatorii..

ii doresc poporului meu sa redescopere realitatea..

The post ce-ti doresc eu tie.. appeared first on Eugen Hriscu.

I have written a few words in preparation for this meeting and, with your permission, I would like to read them to you and then I invite you to respond and bring in your own experiences. As you can see, this is going to be an old fashioned presentation, with someone who speaks simple words and someone who listens and allows their mind to travel freely through the mind of the speaker and their own. The adding of technical so-called improvements has the effect of distracting the listener and give speech the uniformity of corporate communication. We are not corporations. We speak if we find an interested listener and then, in our turn, we listen when the listener has something to respond and we have dialogue. So, as they say, lend me your ear!

As I was considering the meaning of my presentation’s proposed title, “alcohol culture”, and not wanting to appeal to google for an easy fix, a definition or some handsome quote, I first looked around. I was in Krakow, Poland at the time and one of the things that I found interesting was the presence of 24 hour shops dedicated to selling alcohol in all strengths and sizes. ALKOHOLE 24H would be written in bright, glowing neon letters on almost every major street. I said to myself this is surely a very visible manifestation of alcohol culture in a society. So how about Romania, what do we have in this respect? As hard as I tried to find something that would be representative, maybe even symbolic for our relationship to alcohol (so maybe this could be a tentative definition for now – alcohol culture is the relationship that people in a society have with alcohol, alcohol use and alcohol users as well as with the negative consequences of alcohol use and abuse) I could not find anything. From the young people getting smashed with their friends in a club, to the urban man and his booze at the end of the day, relaxing him into a sort of a stupor that allows the mind to come down from the excitement and the stress of a day’s work, the blue collar worker meeting with friends for beer, sometimes during work hours when the friends are the coworkers, to the middle aged mother and wife drinking by herself, now not so much a mother because the children have gone and with them the major purpose of her life and the husband had been absent for years, the rural folks for whom the day starts with a shot of palinca and ends with one too, many others in-between, all proudly home made out of the best ecological fruits, ‘no additives’ they proudly boast to the visitor as if it’s some sort of a medicinal remedy – nothing seems to be quite able to capture some sort of specificity of my people’s relationship with alcohol. The neurologists say that alcohol does not have a specific target in the brain, that it rather permeates the whole brain, making the neurons’ membranes more fluid, more permeable. In the same way, alcohol permeates all walks of Romanian life.
So, at this time, empty-handed and out of ideas, I stopped looking out and started looking in. What was MY relationship with alcohol? What kind of history do I have? One’s experience can hardly be considered evidence for something larger, but when one doesn’t know, it feels good to return to something that is known, namely the lived, personal history. And while contemplating these issues, one thing came out to the fore with a force that surprised me with the intensity of a small revelation. It was about the first years of my life as a child in a family with two children in communist Romania in the 80’s. I was the eldest. And, for the first few years, I was completely in love with my father. He took me to the zoo, we would go out and eat steak together. When I was left in the care of my maternal grandparents who lived several hundred kilometers away, in a small village in the middle of the great Romanian planes of the South (a sort of Kansas, if you will), he would arrive in the morning unexpectedly and, to my delighted surprise, wake me up from my slumber with his spiky beard and his strong smell of tobacco. One of the first stories that include me (told by those present then, I have no memory of it myself) is about how there was a flood near my grandparents’ house and the bridge became impracticable, so my father had to get on a tractor to be able to make it to the outside world where a job awaited him. And I, a child of maybe 3 years old, running behind and crying, to the amused delight of the adult audience, “daddy runs away from me in a tractor!” At 4 or 5, I would wake up very early in the morning (despite the possibility of getting a later rise allowed by my mother’s working schedule that started later in the day), just to be able to hold his hand on our way, me to the kindergarten, him to his work that started at 7 am, in a communist factory now long closed, demolished and the land sold to corrupt politicians and their proxies. It would be cold, winter time, very dark, I could feel his big hand holding mine and I would sing from the top of my lungs “the night is made of silk” – “noaptea-i de matase”, a popular tune at the time, heard on one of the few TV programs of which we only had a couple of hours every week. I don’t think I ever felt so free and uninhibited as I did in those mornings. Then, when visiting his parents, he would amaze me with unimaginable superpowers, such as the possibility to step barefooted on a thistle so big and so thorny that I would be scared to even look at.
And then, all this stopped. He continued to be around for awhile, helping me with homework in school sometimes, but something started slowly growing and that something finished our relationship – my father started coming home drunk. There would be fights with my mother about the drinking and the money. He would get upset and raise his voice. Mother would raise her voice as well, then she would start crying, I felt sorry for her and started hating him for making her cry and making me miserable. I began to be able to identify the signs of alcohol intoxication – the red eyes, not quite sure in their tracking movements, a slight awkwardness in walking, a change in the tone of voice, not so self assured anymore and a tendency to let it all pass that was not goodness of the heart, but rather a wish to not be bothered. Surely, this is not the picture of the violent, alcoholic father, but violence has many ways of manifesting itself. I think I have lost my father to alcohol in a discretely violent way. Life was very hard in Romania, in the 80’s. Especially so for a man with family and children. The industry had started its collapse (it was the beginning of the end for the communist system) and oftentimes my father’s payment was cut short. We went through terrible shortages of food, electricity, even running water. I remember my father having to wake up at 3 in the morning, to be able to catch a winning place at the line for milk. More importantly, I think, there was a lack of hope – at a time when the world was preparing for the opening that was to come in 1989, Romania seemed to plunge deeper into darkness, a North-Korea of Eastern Europe.
And if you’re wondering, as they say in the books when they describe the natural evolution of alcohol abuse, spontaneous recovery is possible and that is what happened in his case, but only after several years of misery and lost time when I, a medical student by then, would be too busy, sometimes with my own alcohol abuse, to notice that he has changed. Then I moved to a different city and almost to a different world than his, a world with computers and internet and travels abroad that he cannot understand or relate to. Many of my patients have had similar histories of losing a parent, more often the father, to alcohol. Good men, loving fathers, devoted to their families, men who worked hard to build a career, to make their parents proud.

And so, with this inner exploration coming to an end, what do I have to say on the topic of Romanian alcohol culture? To me it has to do with family life and the disruption of relationships in the family. Romanian life, at least until the end of the communist period was very much a traditional, family-centered life. This was and it continues to be especially true in rural areas (both of my parents belong to a generation that was uprooted at an early age from their rural life and family and moved to the city, to work in the developing socialist society, at the beginning of the 50’s and 60’s). There continues to be a lot of disruption to life in the family – parents emigrating and leaving their children behind in the care of an aging grandparent incapable of being a substitute for the missing parents, confusion over values in life and that same feeling of hopelessness that never really left us. Sure, we have large amounts of television. Most goods are available, but not necessarily affordable. The ruthless rule of the almighty party system has been broken into smaller, but not necessarily kinder private or corporate masters. We are still the poorest nation in Europe. We are still struggling just to survive. And alcohol is here to help us ease the pain and forget for awhile the despair, the disappointment and the anger of the generations past and generations present.

I do not intend to suggest that this is more than a starting point, one of many, in a conversation about alcohol culture in my country. But it is important to consider that, beyond the globalization trends among the urban middle class, drinking in the same way their Western generational peers are drinking, there exists a background of drinking as remedy (‘no additives’, remember..!?) or drinking as therapy, maybe in the same way the North American Indians were drinking after their society collapsed and the white man moved in. Or the way the natives of South America chew coca leaves. It would surely explain why we seem to not be able to look at our relationship with alcohol from a critical point of view (Romania is probably the only country in Europe that does not have a government body set up to handle alcohol issues at a national level, especially from a health perspective). Or, in the words of Mrs. Zizi, my cleaning lady, a woman without a home of her own, without a job or a pension, without health insurance, who works just to make ends meet, a woman such as many women and men in the Romanian population, when I confront her about her smoking and heart problems, she says “please, doctor, why do you want to take away the only pleasure that I have left in this life?”. And I know it is not only the denial of the addicted, the resistance to change or the ambivalence manifested through exaggerations, for her and for many like her it is also the truth.

Thank you!

* presented in English at the ‘Empowerment’ Workshop, part of the ‘Power to Resist’ international project on alcohol abuse in Denmark, Sweden, UK, Spain and Romania, organised in Bucharest by ALIAT NGO on October 20th.

The post On the topic of alcohol culture in Romania*  appeared first on Eugen Hriscu.